X-Pose ... o expunere Cornel Lazia

Imaginile lui Cornel Lazia sunt fascinante. Din cand in cand imi face bucuria si ma invita la el acasa sa-mi arate ce a mai lucrat. E neobosit si depune mult efort. Personal ma identific cu lucrarile lui. Fiecare serie de fotografii pe care am vazut-o, e pe sufletul meu.

 Seriile lui sunt ca un drum initiatic: zborul cu avionul si imaginile de sus, trase pe hubloul de la economy, New York-ul asa cum il vede el, apoi seria pe care am numit-o pop art- cu toate rezonez. Fotografia lui Cornel Lazia mi-e cel mai aproape lucru de America atunci cand sunt in Romania.  Am publicat multe articole despre artisti, in cele peste doua decenii de cand ma preocupa arta contemporana dar, acum e prima data cand, cu adevarat, gasesc un fotograf roman la ale carui imagini ma uit ca la tablouri.

  Cornel trebuie perceput ca  un pictor! Nicio fotografie a lui nu tradeaza mediul de lucru. Exista o tendinta generala, atunci cand ai o imagine de ansamblu asupra operei unui artist fotograf, sa-l indosariezi alaturi de altii. Nu am sa o fac in cazul de fata pentru ca, desi vad multa fotografie in galerii din America, in Romania sunt total rupt de realitate. Netul nu ajuta deloc! Una e sa intri intr-un spatiu si sa vezi cum pulseaza lucrarile pe pereti, sa le intelegi in dimensiunea lor reala, sa iti dai seama daca acel “body of work” e puterni sau nu, si alta e pe un display. Asadar, nu stiu de unde vine arta lui Cornel in spatiul romanesc, dar mi se pare vie, moderna, unica.

Ce anume e particular pentru Cornel e faptul  ca nu ingheata nimic si nici nu dinamizeaza pana la limita cliseului.  Balansul  din imaginile lui, o stare de echilibru etern chiar daca e o strada extrem de aglomerata din Brooklin sau un nor paralizat sub altitudinea de 33 de mii de picioare. Ce camera foloseste, care sunt detaliile tehnice… pentru el e important, pentru mine emotia conteaza! Nu m-am gandit niciodata cu ce pensula a pictat Kandinsky desi i-am simtit miscarea atunci cand am zabovit asupra tablourilor lui “live”. La fel il vad si pe Cornel Lazia , cu backpack-ul in spate hoinarind prin New York ca un vanator de safari. Imi pare totusi rau ca artisti ca el nu pot fi pusi in valoare in Romania, ca inca nu ne trezim sa le ofrim spatii generoase sa expuna, ca ii chinuim atunci cand nu le indepartam nelinistile aratandu-le certitudinea valorii prin expozitii si recunoastere artistica,asa cum merita.

X-POSE reuneste 12 lucrari mari, fotografii printate pe panza, totul de o calitate ireprosabila. Ma feresc sa postez imagini care sa exemplifice expozitia pentru ca atunci inseamna ca, tot efortul de a expune aceste fotografii mari, il ucid in acest blog. 

23 mai - 5 iunie este perioada in care expozitia lui Cornel va fi deschisa la ArtXpert.

Eugene Al Pann

Irina Maria Iliescu - Babilonul si babilonia.

Irina Maria Iliescu prezinta in 11 Aprilie 2013 "Amintiri din Babel" la ArtXpert - lucrare complexa, profunda, lucrata cu migala. Aceasta a doua expozitie a Irinei la ArtXpert vine sa sublinieze maturitatea artistica a unei tinere de 23 de ani care a se impune prin conceptului din spatele lucrarii prezentata. Piesa centrala, formata din 100 de cuburi gravate, suntinuta de imagini imprimate ale acestor xilogreavuri este puternica si convingatoare.

             

              Turnul Babel / scurt istoric / Conform textului Bibliei, legenda Turnului Babel ne spune că , după Potop , urmaşii lui Noe vorbeau toţi aceeaşi limba. După ce au găsit un spaţiu convenabil, au decis să constuiască o cetate şi un turn înalt până la ceruri, cu scopul de a-şi face un nume, şi de a nu fi împrăştiaţi pe toata suprafaţa pământului. Văzând Dumnezeu că oamenii făceau ce şi-au propus, a decis să ii oprească si astfel le-a incurcat limbile pentru a le intrerupe comunicarea. Asa oamenii au abandonat cetatea şi s-au raspăndit în toată lumea.
              Din punct de vedere istoric, Turnul Babel simbolizează hybrisul, adica ingâmfarea megalomană a oamenilor, care vor, cu mijloacele lor pamântene, să ia cu asalt Cerul – sub aspect biblic o tentativă necugetată a neamului omenesc de a restabili “axa dintre Cer şi Pământ, destrămata prin căderea in păcat, eventual împotriva voinţei lu Dumnezeu”(Lurker, 1897).
             Babilonul a fost un important centru de cultură al Orientului antic, situat pe cursul inferior al fluviului Eufrat. Etimologia numelui, Babilon provine din cuvintele  Bab-ilu sau Bab-ili, simbolizând poarta cerului sau a zeului. Insa acest zeu către care se deschidea poarta, şi care a fost căutat un timp în ceruri, din punct de vedere al spiritului, a fost pervertit în om, şi ceea ce a fost mai rau în om, instinctul de dominare şi instinctul pentru lux, a fost ridicat în absolut.
Conform lui Herodot,“Babilonul depaşeşte in splendoare orice alt oraş cunoscut lumii”. Zidurile sale, grădinile suspendate făceau parte din cele şapte minuni ale lumii. Totul este distrus, fiindcă totul a fost construit pe valori în totalitate temporare. Babilon  nu simbolizează o splendoare condamnată pentru frumuseţea ei, ci o splendoare viciată, care s-a condamnat singură prin deturnarea omului de la vocaţia sa spirituală. Babilonul reprezintă triumful pasager al unei lumi materiale şi sensibile, care nu a reuşit să ridice decât parţial omul, şi drept consecinţă s-a dezintegrat.

  Metafora Babilonul:  precum în timpurile Babilonului, când toţi oamenii vorbeau aceeaşi limbă şi erau uniţi de acelaşi scop , aşa se caută şi astăzi o unificare a statelor lumii, avand ca singură limbă comerţul, economia, moneda. Principiul globalizării constă în eliminarea graniţelor între ţări pentru a facilita circulaţia banilor şi schimbul de  produse. Astfel , în timp, se creaza o societate axată numai pe câştig, şi lumea se împarte în două categorii: producători şi consumatori. Politicile de globalizare implică expansiunea necontrolată a unor modele culturale de calitate indoielnică, fapt care aduce un prejudiciu tradiţiilor naţionale şi culturale ale popoarelor, ameninţând originalitatea lor. Prin procesul de globalizare se caută asimilarea şi unirea diverselor culturi într-o cultură nouă, singulară, unde multe din valorile tradiţionale precedente sunt înlocuite,  cu valori ce deseori se dovedesc a fi de scurtă durată, cu lucruri ce ţin de comerţ, de entertainment, de manipulare a timpului oamenilor.

 

                      Descrierea Lucrarii: Ideile menţionate anterior sunt ilustrate sub forma de gravură-obiect. Lucrarea constă într-o serie de cuburi din lemn gravate care formează împreună o construcţie asemanatoare unui turn. Cuburi,cu latura de 7 cm, ( 100 la numar),  au pe laturi gravate portrete, toate diferite, creind o cât mai mare diversitate a expresiilor si tipologiilor feţelor. Irina Iliescu a ales xilogravura ca mijloc de expresie pentru că este una din cele mai vechi tehnici de gravură, una din cele mai simple şi mai accesibile. Această accesibilitate, care a facut posibilă poziţionarea ei încă de la început în rândul artelor majore, a încurajat deasemeni folosirea ei ca o formă amatorească si elementară de meşteşug. Ca rezultat reputaţia xilogravurii a avut de suferit intr-o anumita masură: calităţile brute si directe care se ivesc în mod natural in cadrul tehnicii au fost de multe ori văzute ca lipsite de fineţe sau sărăcite de expresie.

„Pentru portrete am folosit ca sursă de inspiraţie atat oamenii din jurul meu, cât şi portrete realizate de diverşi artişti, interpretate şi adaptate la cerinţele xilogravurii. Am studiat gravuri in lemn realizate de expresioniştii germani precum Kirchner, Schmidt-Rotluff sau Heckel pentru a intelege mai bine proporţiile intre cantităţile de negru şi alb pentru a evita egalităţile.  Am  mai  sesizat  dinamismul  care  reiese  din lucrările    lui   Ernst  Barlach,  unde  jocul  dintre   umbră  şi  lumină este   tratat aproape pictural, petele care reprezintă lumina semănând cu tuşe impreioniste” explica artista .

            Portretele , care reprezintă oameni din diverse culturi si ţări, gravate pe cuburi, au fiecare valoare de sine stătătoare, chiar dacă expuse impreună, işi pierd din individualitate, intenţia fiind ca, prin punerea la un loc a tuturor culturilor, se pot trece cu vederea sau chiar pierde tradiţii şi valori culturale care ar merita să fie cercetate mai amănunţit. Acesta reprezintă în mod evident un dezavantaj al globalizarii.

 

               Alegerea cromatică predominantă, roşu şi negru, e motivata de textul biblic: „ Haidem să facem cărămizi şi să le ardem cu foc!” Şi au folosit cărămida in loc de piatră, iar smoala în loc de var”. Deci roşu corespunde culorii cărămizii, şi negru culorii smoalei. Totuşi, din nevoia de a evita monotonia, am lăsat culoarea lemnului în cadrul unora din cuburi,   ca să creez ritmuri şi centre de interes.
               Construcţia turnului nu trebuie sa fie completă, fiindcă Babel este un proiect care nu a fost finalizat. Aceasta lucrarea nu are final, rămâne deschisă datorită posibilitaţilor multiple de rearanjare a turnului. Chiar şi dacă rămân la un sigur tip de structură, posibilităţile de reconstrucţie după acelaşi plan sunt nenumărate. Numărul cuburilor nu este relevant
               Fiind in acelaşi timp si obiecte de expus şi gravuri si avand posibilitatea de a imprima cu aceste cuburi, lucru care din nou permite crearea a unui număr nelimitat de compozitii folosing aceleaşi elemente,  „Amintiri din Babel” sugereaza clar repetiţia istoriei. Fiecare nouă generaţie trăieşte cu impresia că este radical schimbată faţă de generaţiile anterioare, iar acest fapt este parţial adevărat. Indiferent cat de mult evoluează omul in materie de cunoştiinţe despre lumea fizică, in materie de comportament urmează aceleaşi tipare repetate de generaţie după generaţie. Cumva, în ciuda contextelor politice, economice sau culturale oamenii ajung să folosească aceleaşi structuri de gandire, şi în ciuda diferenţelor, ajung sa ridice impreună aceleaşi construcţii.

 

 

Artistul Romulus Boicu semneaza scenografia piesei lui Matei Visniec.

"Teatrul Tineretului Piatra Neamţ prezintă sâmbătă şi duminică, 6 şi 7 aprilie 2013, de la ora 19, în sala de festivităţi a Colegiului Naţional „Petru Rareş”, cea mai recentă producţie:

"Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt"
de Matei Vişniec

Decorul produs de artistul Romului Boicu unul de atmosfera, intim, cald, mic si personal. E locul unde un artist in drumul spre pierire isi petrece ultimele zile. Dar o face intr-o atmosfera placuta, calda si plina de amintiri, cumva in ultimele clipe isi doreste o trecere cat mai lina si usoara spre lumea cealalta.
Panoul central este defapt un ecran multifunctional, tine loc de perete, ecran de proiectie video si umbre chinezesti, iar patul este locul de intensitate maxima si totodata poarta spre lumea de dincolo.

 „Nouă nopţi pot fi nouă vieţi“, spune fascinanta necunoscută tânărului sedus, într-un joc de echilibristică pe firul care desparte viaţa de moarte, noaptea de zi. Poţi scrie/ vorbi despre moarte astfel încât să ocoleşti oroarea, terifiantul, ba mai mult, să transformi absurdul tragic într-o poveste luminată de focul de artificii al dragostei şi al poeziei? Matei Vişniec reuşeşte pe deplin acest lucru într-o piesă ce mizează pe lirism şi situaţii – surpriză pendulând între absurd şi mistic. Misterul se păstrează până în final, amplificându-se pe parcursul a nouă nopţi de iubire, ce împlinesc viaţa unui saxofonist, un artist aflat la sfârşit de drumuri.
Tânărul regizor Adrian Tamaş a optat pentru explorarea resorturilor lirice şi metafizice ale textului (pe care l-a îmbogăţit cu încă opt poeme ale aceluiaşi autor), creând un spectacol de atmosferă.
Spectacolul a beneficiat şi de experienţa lui Mihai Păcurar în video art, anticele umbre chinezeşti făcând casă bună cu proiecţiile video. Mişcarea scenică dirijată de Andrea Gavriliu şi decorul intim creat de Romulus Boicu sunt ingredinte importante ale acestui spectacol – poem. Raluca Naclad (secretar literar)"

În distribuţie:
Daniel Beşleagă
Nora Covali/ Sabrina Iaşchevici
Dragoş Ionescu

Regia: Adrian Tamaş
Scenografia: Romulus Boicu
Video: Mihai Păcurar
Mişcare scenică: Andrea Gavriliu

SPECTACOL PRODUS DE RIFIL

Multiply

 

"Multiply" dezvaluie publicului bucurestean o colectie vasta de litografii, gravuri,linogravuri din perioada 1945-1989.

Artistii romani au folosit diverse forme de multiplicare manuala a imaginilor pentru a-si putea raspandi creatiile intr-un mod eficient si ieftin. In multe cazuri masina de propaganda comunista a intervenit si a comisionat lucrari pentru a fi multiplicate manual si raspandite maselor.
Colectia pe care o prezentam reuneste litografii originale, gravuri si monotipii ale artistilor romani care au gasit in aceasta forma artistica un mediu propice de a-si dezvolta creativitatea: Alma Redlinger, Jules Perahim, Vasile Grigore, Marcel Chirnoaga, Geta Bratescu,Simion Iuca,Traian Alexandru Filip, Vasile Dobrian.

Expozitia vrea sa sublinieze atat efortul logistic de a multiplica o opera de arta intr-o forma tehnica valoroasa, dar si faptul ca artistii erau preocupati de raspandirea operei si a numelui lor prin aceste procedee – gravura, xilogravura, litografie.

Cele 80 de lucrari prezentate, desi trateaza subiecte legate de situatia politica a acelor decenii, dezvaluie calitatile artistice si maiestria de necontestat a autorilior. Scopul acestei colectii reunite la Galeria Artxpert este tocmai afirmarea si rememorarea pasiunii deosebite pe care artistii postbelici au avut-o intr-un context politic deosebit de ostil, context in care artistul a trebuit sa-si exercite meseria in ciuda cenzurii si a presiunilor politice. Consideram ca, mai presus de subiect, importanta lucrarilor e data de actul creator in sine si nu de implicarea sau negarea unui context fata de care, noua generatie postdecembrista nu are adversitatile viscerale ale inaintasilor.

Preturile lucrarilor variaza intre 150 - 500 ron. O oportunitate pentru colectionari sau pentru cei ce doresc sa-si inceapa o colectie, sa achizitioneze lucrari dintr-o perioada de care, intr-o zi, nu ne vom mai rusina!

Expozitia este deschisa in perioada 4 -11 Aprile 2013 la Galeria ArtXpert, Str Putul lui Zamfir 45-47/Bucuresti

 

Dragos Raicu - A New Revelation on the Romanian Art Scene

Mastering his technique as no other few can do it worldwide, Dragos Raicu, and I point here_ a self-taught painter, is the new revelation on the Romanian art scene. At the age of 50, the artist found himself ready to reveal his work to the public for the first time, counting on his technique as being his strongest asset.
Dragos Raicu creates work that appears to  have been painted in another era. Light sweeps across decaying landscapes, bathing a population of figures all seemingly misplaced in the time period in which they find themselves. The artist is combining classical painting techniques and narratives with a distinctly modern sentiment.
As a culture we have a rocky history when it comes to seeing the Universal between people of different races and backgrounds. Noam Chomsky has been a leader in rediscovering the idea that there are universal grounds of the good that different societies seek even if they seem superficially different. Raicu creates work that speaks to Humanity with a capital H.

This point of universal ideas lends itself to the choice to portray his figures nude or partially nude. At the heart of the work, a human drama unfolds, despite the bleakness of their surroundings, they are still together, tenderly touching each other, playing music together, or caught in shared moments of reverie.
None of his characters are brutal or distressed, they look contended in a manner that drives the whole to this atmosphere of no point in time. Because, when Raicu paints, time is not a factor. A canvas might take 4-6 month to be completed in a difficult process for a mega realist. Genuinely painting, using no projector and starting from a charcoal sketch on the canvas, with virtually no photographic references the painting process is long but fulfilling, because at the end, the final painting vibrates a warm, clear sentiment of a product which was not been cheated upon.

 

 

 

 

 

The Art of Living

Full page add in "The Art of Living" for Matei Serban's summer show in Brussels

Americans are Coming to Town !

For the first time since we are in business we decided to bring over a show of an young emerging American artist – Brian Mauleon.

We know that local galleries are more eager to export Romanian art than "import" shows from others but we decided to do it invers, because we have the vision and the power to do it!

It is not an experiment at all, as we worked with Brian before( 2003 – 2005) at Backstreet Gallery in Santa Monica. We are getting his work to Bucharest not only because we like it and we trust his future but more to show to the Romanian young artist a fellow American.  Brian is a graduate of an exquisite art school- San Francisco Art Institute- in 2003 and ever since he is making good art as well as teaching painting to young students. As an artist Brian Mauleon is very articulated. The result of going to a good school is that you can speak clear about your art not only making it. In parallel with his painting, Brian is a great musician composing and performing art for himself and other American musicians. The reason of this show and his visit to Bucharest is simply to inspire Romanian emerging artist and show them how a carrier has to be built. As his show will approach we will post more about his art and activity.

"March of Pigs"

oil/canvas