"Artiştii se nasc artişti, nu se fac, iar această
şansă nu-i foarte rară, cum se crede în deobşte. Mulţi oameni se nasc cu un bob
de grâu după ureche. Cei mai mulţi îl folosesc ca hrană în adolescenţă. Unora,
mai puţini, le asigură o maturitate echilibrată. Şi toţi dispar.
Dar artiştii adevăraţi sunt cei care, realizând existenţa
darului divin, îl privesc cu atenţie, îi stabilesc dimensiunile (nu cu
exactitate, ci cu aproximaţie, arta fiind în întregime nemăsurabilă, cum este
neîncăpător Universul) şi pun talantul la treabă.
Biografia artistului este o infinită căutare. Duc
brazda la capăt ţăranii bătrâni (speriaţi de spectrul morţii prin înfometare),
nebunii care nu se pot oprii din alergare şi Cavalerii.
Matei Şerban este un cavaler al artei. A ucenicit
din clipa în care a reuşit să ţină un condei în mână. Are zestre genetică încărcată cu blestemul
căutărilor. Trage linii, retuşează, pune culori şi şterge.
Culorile lui Matei Şerban nu se află în tuburi.
Sunt creaţia lor. Sunt suave ca prinţesele care apăreau la balcon. Sunt
prinţesele din vis. Cele care nu s-au născut şi nu au deveniz niciodată regine,
fiindcă nu puteau fi atinse.
Matei recompune o lume inexistentă, dar o lume
care a bântuit secolele.
Copilăria omenirii este o lungă aşteptare şi
pregătire pentru etapa când va fi stăpânită de cavaleri. Acea epocă a fost, dar
n-a recunoscut-o nimeni.
Pictura lui Matei Şerban e cultă, nu livrescă. Are
ceva din misterul geometriei euclidiene. E rece ca goticul nordic. Dar e
luminoasă în sens ca aburul de deasupra Mării Marmara.
Matei nu este contemporan cu noi. Este când cu un
secol înainte, când cu un secol după. Dar secolele lui nu au o sută de ani, se
dilată ca vsul.
Prin poezie, Matei e rudă cu Macedonscki, prin
credinţă e sfetnic brâncovenesc.
Într-o civilizaţie normală Matei Şerban ar trebui
să fie privit de cei din jur cum era privit Brâncuşi de contemporani: e enigmă
materializată.
Sunt săraci acei care nu i-au văzut lucrările.
Sunt netrebnici negustori cei care nu ştiu să investească în adevărata artă.
Cavalere Matei Şerban, ţine sus vârful sabiei.
Vertical. Spre Dumnezeire, singurul care iubeşte artiştii." - Petre Anghel - octombrie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu